vineri, 27 martie 2009

Fineţe şi rafinament la Green Tea

În fundul unei curţi relativ mari, se află o casă împărţită inspirat pe trei niveluri: parterul este ocupat de „Camera cudetoate” şi „Salonul mare”, la primul etaj întâlnim două saloane, indian şi japonez, iar la mansardă, un loc cochet, intim şi frumos decorat, unde noi nu am prins rezervare, numit „Micul Paris”.

Nu cred că există un locşor din casa aia care să nu ne fi plăcut (pentru că l-am explorat, cu toate că am avut teamă de scările cam fragile pentru suta mea de kile), aşa că rezervarea de doi de la „masa de jad” (cred că aşa i-a spus fata care ne-a postat acolo) din Salonul Japonez, a fost o surpriză mai mult decât plăcută, mai ales prin unicitatea locului. Masa închisă la culoare şi frumos pictată, înaltă de 20 de centimetri, se afla pe un mic piedestal, într-un intrând din salon, şi era acompaniată de patru scăunele în acelaşi ton de înălţime, dar nu incomode. Adăugând un mic lampadar pe partea mea, o candelă în colţul mesei, o mică noptieră pictată pe partea Păfurişei, un meniu bogat în ceaiuri, amabilitatea extremă a fetelor şi se anunţa deja o seară reuşită. Şi aşa ar fi fost dacă în salon cu noi nu se aflau 4 plus 3 peezde frustrate şi aorgasmice, care râdeau fulminant de tare, denundându-şi aflorimentul bucal şi care timp de o oră şi-au împărtăşit reciproc (şi nouă, normal!) problemele personale, ca epilarea inghinală târzie sau structura himenului de treijdoi de ani la mioape dotate cu duşman frontal (năsău, n.a.).

Pentru început, am consultat meniul şi nu mică ne-a fost surprinderea când am văzut că pe lângă suta de sortimente de ceai, mai poţi opta şi pentru o sălăţică de pui, ton sau vară (18 lei), pişcoturi cu dulceaţă şi alte minunăţii de gen (în jur de 10 lei), bruschete sau produse de patiserie franţuzească (vezi paranteza anterioară). Care vasăzică, decenţă...

(Paranteză cu privire la intimitate. Stresaţi vizibil de conversaţiile de „Caravana dragostei cu Mircea Radu” ale vecinelor majoritare, tânjeam după intimitatea oferită de o cămăruţă cu uşa semiînchisă, cu candele arzând discret pe nişte policioare de lemn, pe care o zărisem de cum ajunsesem la etaj. „Aaa”, făcuse Păfurişa visător de încântată, „un separeeeu...” Prin urmare, când a venit discreta făptură să ne ia comenzile, am şi întrebat-o dacă în toată casa aia nu au un loc de doi, aşa mai intim. În urma răspunsului negativ, i-am povestit că am văzut noi un separeu de două locuri, la care se închide şi uşa, exact de cum am intrat în „japonez”. Asta s-a pus pe râs şi abia a reuşit să îngaime: „Aveţi dreptate, acolo e intimitate, dar nu e separeu, e baia!”. Închidere de paranteză.)

Salata de pui a fost mare şi bogată, tarta cu fructe de pădure, la fel, iar tortul Krantz, împrietenit cu o bulă de îngheţată de nuci, a fost o nebunie papilară! Peste toată astea am turnat ambrozie: câte-un ceai maté (originar din America de Sud) eu „Carnival”, iar Păfurişa, „Salida del Sol”. Cu ocazia acestor ceaiuri, am fost tare bucuroşi de cunoştinţă cu „tărtăcuţa” din care se bea ceaiul (de unde şi denumirea lui) şi a „divaisului” de supt, confecţionat din alamă, numit „bombilla”.

După ce s-au dat duse „decibelele” din salon, ne-am bucurat în linişte de muzica-balsam tip Leonard Cohen, un ceai „Mango Flip” absolut delicios şi, încununarea-încununărilor surprizelor plăcute, am pufăit la greu o şişa (narghilea) cu aromă de scorţişoară. A fost minunat de minunat, iar aici puteţi vedea câte ceva din ce-am trăit noi.
La plecare, am trecut prin „Camera cudetoate”, care este, de fapt, casieria unităţii şi magazin, şi ne-am procurat un ceiuţ negru-aromat de 9 lei, 50 g.

Plus: discreţia şi rafinamentul decorului, curăţenie impecabilă, delicateţea şi promptitudinea fetelor care ne-au servit şi, peste toate câte-au fost, mai aveau şi wireless care mergea brici!
Minus: peezdele clămpănitoare.

14 comentarii:

Dr. Lecter spunea...

m-am scos! am narghilea acasa. are uriasu. am incercat sa extrag din ea niscai fum si m-am dus in acolada la baie. apoi am ramas singura acasa 2, si am incercat sa fumez tigara de foi. am tras un cpt. black, si am vazut black in fata okilor. m-am intors resemnata la kentul meu lunguietz. adoer ceaiurile aevarate. am beut odata, camd eram eu tanara si zglobie, un ceai indian, iasmine. mi-au facur ochii in cap ca la sarpele kaa. auzi, pizdele alea aveau cumva geanta vuiton si telefon vertu? a! si ceas de la cavalli? aveau? ca daca nu aveau, se hlizeau degeaba.

Neliniştitu' spunea...

Păi, bre, ia şi matale Cpt. Black d-alea cu portţigaret de plastic şi aromate cu Cherry, le zice, o nebunie. Da, sunt tari, da' "tarii bunii", zice o vorbă moldovenească.
Sunt mare fan al ceaiurilor aromate, fie ele negre, verzi, roiboos sau de fructe. Am şi câteva zeci de soiuri din care mă delectez, cu recipiente de lut şi tot tacâmu'.
Peezdele erau d-alea de sereleu, deci se hlizeau motivele de tipul celor expuse. Nişte proaste gălăgioase...

Emiru' spunea...

Coane,
dar tu chiar ai talent la scris. Felicitari! BTW, gasesti in blogrollul meu doua "cafenele virtuale" in care s-ar putea sa te simti bine: GA (genialul american) si V2Valmont. Ai putea sa le incerci, nu sunt cluburi exclusiviste, chiar daca mai bine din jumatate din amicii de acolo sunt romani din diaspora.
Nu te simti strain, doar pentru ca esti nou-venit, insa in general cine trece pe acolo, nu prea pleaca :)

Dr. Lecter spunea...

ai samovar? sa bei tu ceai facut in d-ala! eu am unul mic, am avut boala sa-mi iau , asa cum am avut boala si la papusile matrioshka, da' de-alea n-am gasit pe placul meu

Neliniştitu' spunea...

Pentru Emir: Mulţam fain de aprecieri şi bine ai venit. Am reţinut cele două sugestii din blogroll-ul tău şi voi merge p-acolo.
Dacă, din pură curiozitate o să intri pe adrianvoicu.ro, o să găseşti cele două cărţi ale mele. Ultima e despre călătorii, iar lumea (eh! prietenii, cine credeai?) zice că-i tare faină.:))

Pentru Lecteriţa: Doamnă, nu. Dar am ceainice de lut şi "sobiţă" cu candelă pe care pui ceainicul să rămână ceaiul fierbinte, şi ceşcuţe de lut şi câteva zeci de soiuri de ceai. :D
Dacă ne întâlneam mai acu' vreo doi ani, îţi aduceam eu matrioşti de la Kiev.

VAXXi spunea...

Ești foarte bun de explorator, parol! Mulțam' :-)

sictireanu spunea...

Mi-e foame :( si sunt la regim :(

Neliniştitu' spunea...

At Vaxxilian: Mersic! Mai am loculeţe interesante, da' ai văzut că şi la mine e atmosferă faină. Asta până să porneşti maşina. :))

At Sictirescu: Stai să vezi când oi mai prezenta din realizările personale, cu poze, atunci să băleşti, he-he!

Pafurisha spunea...

Ce pacat ca nu mai am niste capace de parfumuri ca sa le pui pe farfurii... Da' cred ca am cativa cercei desperecheati, poti sa'i folosesti de ornament.

Emiru' spunea...

Acu' am aruncat un ochi si dincolo, pe "site-ul oficial" si, ce sa vezi, descopar lucruri interesante.
Stimabile, fii cu ochii pe mine, pentru ca atunci cand voi incepe sa iau Romania la puricat, voi incepe exact cu ce iti este tie (si mie) mai drag, jud. Buzau.
Am ajuns acolo acum 5 ani (pt prima data) si primul lucru pe care l-am simtit dupa o saptamana de stat in zona (cazarea a fost la 14 scaune) a fost: "Cum de un asa urias potential turistic nu e exploatat?". Nu zic mai multe acum, nici nu mi-am clarificat ideile despre ce si cat voi scrie, insa pentru mine jud. Buzau reprezinta revelatia turismului romanesc.

Neliniştitu' spunea...

Pentru Păfurisha: O să umblu şi la colecţia de mărgele, că dau mai bine.

Pentru Emir: Când te-oi apuca de puricat, poate îmi dai un semn şi ne vedem la o ţuică fiartă sau reală, de Nehoiu, depinde de sezon. Nu ştiu dacă Buzăul e revelaţie de turism, dar dacă aş avea lozu' pe mine ca ţigla pe casă, aş face ceva de mare soi prin zonă.

sictireanu spunea...

Din toti cei 6 ani de haladuit tara, facand audituri pentru Romtalecom, Buzaul mi-a ramas in minte ca avand unul din singurii directorii RTC cu creiere. Pe cand toti directorii de pe la judete aranjau chiolhane, orgii, si alte bunataturi, directorul de acolo ne-a dus, de bun-venit, intr-o vizita la tabara de sculptura de la Magura unde, in loc de chiolhane, am avut parte de tuica fiarta + mere + covrigi buzoieni, completate cu o vizita pe dealurile de sculpturi din zona, o vizita la manastire (am uitat cum se numeste :( ) si o plimbare la vulcanii noroiosi. Mult mai de efect decat striperitze primite cadou, dansand in p***

:)))

Neliniştitu' spunea...

Meseriaşi, buzoienii ăştia, umblă cultura prin ei la orice vârstă.
E tare frumos acolo, în orice anotimp. La mănăstire îi zice Ciolanu şi e acolo de vreo patru sute de ani.

sictireanu spunea...

Asa, asa...numa ca atunci cand am fost eu avea fro' 395 ani :)))