Eagle Eye - Aceleaşi obsesii americane

Shia, ăsta, chiar joacă interesant, nu zic. Prima oară l-am văzut în "Transformers" cu bunătatea de Megan Fox. A doua oară l-am urmărit ratându-se în chip de împreunare nefericită dintre Marlon Brando, Elvis şi James Dean, zic aci de rolul Jones Jr. Jr. (Indiana IV). Iar cu filmuletele ăsta din titlu a sărit în clişeul cu obsesii americane celebre, dar nu singur, alături de altă bunăciune, Michelle Monaghan.
Scenariul parcă ar fi decupat din cărţile lui Dan Brown. Acţiunea se desfăşoară, la început, pe două planuri aflate în proprietatea lui Shia şi Michelle, normal. Ulterior se intersectează planurile, se cuplează acţiunile personajelor, iar la final se cuplează şi personajele. Sau, cel puţin, aşa lasă de înţeles.

Filmul e drăguţel, te ţine cu pumnii la dantură un piculeţ, are nişte idei interesante pentru cei din branşă (nu te ducea gândul că se poate băga o bombă în muştiucul unei trompete!), explozii, efecte, “siuspans”, dar, cel puţin din punctul meu de vedere, a dat-o cu mucii-n fasole când am văzut că vocea de femelă cu care vorbise Shia, Michelle şi alte personaje apărute prin tot filmul, era de fapt un ditai calculatoru' cu o pupilă enormă, ce aducea a ochiu' din Mordor, atotvăzător şi cunoscător, şi care e spart cu voluptate şi voioşie de personajul principal masculinic, dacă mai ţin bine minte. Sau nu? Dacă chiar nu aveţi de ales altceva, urmăriţi-l şi veţi afla şi cine a spart cu adevărat ochiul digital.
În film apare pe undeva, într-o pauză de contract, bănuiesc, şi fostu’ soţ al Buzgelinei, Billy Bob Thornthon.