"An de an de 1 Martie ne recăpătăm speranţa, optimismul, credinţa în mai bine şi sporul în toate. Martie este momentul în care oamenii încep să caute primul ghiocel, ca semn al venirii primăverii cu adevărat. Acum frigul începe să se împletească cu razele soarelui, întunericul cu lumina şi, după o iarnă grea cu omăt mare, învinge viaţa, primăvara, soarele. Acest triumf al reînvierii şi regenerării este invocat prin Mărţişorul pe care-l dăruim celor dragi, ca mic semn ce ne dorim să le aducă fericire şi noroc.
...
Ei bine, iată povestea Mărţişorului...
Odată Soarele coborî într-un sat, la horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit şi l-a răpit dintre oameni, închizându-l într-o temniţă. Lumea se întristase. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe zmeu. Dar într-o zi, un tânar voinic s-a hotărât să plece să salveze Soarele. Mulţi dintre pământeni l-au condus şi i-au dat din puterile lor ca să-l ajute să-l biruie pe zmeu şi să elibereze Soarele.
Drumul lui a durat 3 anotimpuri: vara, toamna şi iarna. A găsit castelul zmeului şi au început lupta. S-au înfruntat zile întregi până când zmeul a fost doborât. Slăbit de puteri şi ranit, tânărul eliberă Soarele. Acesta se ridică pe cer înveselind şi bucurând lumea. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vadă primăvara. Sângele cald din răni i s-a scurs în zăpadă.
Pe când aceasta se topea, răsăreau flori albe, ghioceii, vestitorii primăverii. Până şi ultima picătură de sânge se scurse în zăpada imaculată. Muri. De atunci tinerii împletesc doi ciucuraşi: unul alb şi unul roşu. Ei le oferă fetelor pe care le iubesc sau celor apropiaţi. Roşul înseamnă dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului. Albul simbolizeaza sănătatea şi puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii."
Măcar azi nu uitaţi de dragoste, de simboluri şi de cei pe care-i iubiţi, chiar dacă vremurile adesea ne umplu de griji.
Restul interesantului articolul îl puteţi găsi direct la sursă, adică la tradiţii.ro.
...
Ei bine, iată povestea Mărţişorului...
Odată Soarele coborî într-un sat, la horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit şi l-a răpit dintre oameni, închizându-l într-o temniţă. Lumea se întristase. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe zmeu. Dar într-o zi, un tânar voinic s-a hotărât să plece să salveze Soarele. Mulţi dintre pământeni l-au condus şi i-au dat din puterile lor ca să-l ajute să-l biruie pe zmeu şi să elibereze Soarele.
Drumul lui a durat 3 anotimpuri: vara, toamna şi iarna. A găsit castelul zmeului şi au început lupta. S-au înfruntat zile întregi până când zmeul a fost doborât. Slăbit de puteri şi ranit, tânărul eliberă Soarele. Acesta se ridică pe cer înveselind şi bucurând lumea. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vadă primăvara. Sângele cald din răni i s-a scurs în zăpadă.
Pe când aceasta se topea, răsăreau flori albe, ghioceii, vestitorii primăverii. Până şi ultima picătură de sânge se scurse în zăpada imaculată. Muri. De atunci tinerii împletesc doi ciucuraşi: unul alb şi unul roşu. Ei le oferă fetelor pe care le iubesc sau celor apropiaţi. Roşul înseamnă dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului. Albul simbolizeaza sănătatea şi puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii."
Măcar azi nu uitaţi de dragoste, de simboluri şi de cei pe care-i iubiţi, chiar dacă vremurile adesea ne umplu de griji.
Restul interesantului articolul îl puteţi găsi direct la sursă, adică la tradiţii.ro.
Postări
7 comentarii:
Uneori ţi-ar trebui o barbă albă de om înţelept. Da' e bine şi fără. Frumoasă legenda, să trăieşti.
Mulţumesc frumos. Citind astfel de poveşti, îmi aduc aminte cât de fragil este hotarul dintre dragoste şi indiferenţă...
Lasa, Vaxxi, ca are chelie, si asta tot de la intelepciune i se trage...sau de la sex? :)))
nu exista dragoste, e un bullshit capitalist :)
Nu cred. Capitaliştii l-au preluat de la clasici şi l-au făcut să devină un bulşit.
Eu sunt bucuros dintr-un alt motiv!
E primul an cand de martisor am gasit si eu martisoare care sa nu tinda spre kitch!
A fost targ de martisoare la Muzeul de Arta Populara din CT si am gasit acolo la preturi chiar modice martisoare superbe fata de tampeniile ce se vand in mod normal prin piete ;)
E bine că ai preocupări d-astea cu muzee că, uite, vezi ce de frumuseţi descoperi? Din păcate, nu am apucat să merg la expoziţia de la Muzeul Ţăranului Român, de pe 25 februarie până pe 1 martie. Dar am rămas la singurele mărţişoare irepetabile şi care nu vor friza kitsch-ul never-ever: florile.
Trimiteți un comentariu