duminică, 1 februarie 2009

Lucruri simple

Te scoli în dimineaţa devreme a unei sâmbete mohorâte, ori duminici de acelaşi soi.
Te dai uşor din pat, să n-o trezeşti. Priveşti chipul care-ţi întregeşte tabloul existenţei şi mai că-ţi vine să-l săruţi, dar te abţii. Cu greu te abţii...
Cauţi papucii şi, evident, unul e de negăsit. Iar dai vina pe ea, numai ea e sursa dezordinii din ordinea ta.
O porneşti tiptil către baie. În timp ce scârţâie groaznic o bucată de podea, chinuită de kilogramele pe care le-ai acumulat în ultimile două luni, cu toate că ai jurat s-o dai pe regimul călugărilor de la Agapia, te împiedici şi de papucul lipsă la apel.
După matinala curăţenie trupească, te îndrepţi vertiginos, dar discret, către aragaz şi porneşti cuptorul. Închizi uşor uşa la bucătărie şi ungi balamaua rebelă, care-i gata să-ţi strice surpriza, cu puţin ulei de floarea soarelui.
Tai câteva, vreo 3-4-5-6, felii subţiri de pâine, depinde, dacă te pui şi tu la socoteală. Le aranjezi frumos pe o tavă, precum soldăţeii la inspecţia de dimineaţă, şi le vâri în cuptorul încins. Ca să nu simţi că te plictiseşti, pui nişte apă la fiert, în vederea realizării unui ceai adevărat (luat acum ceva vreme de la ceainăria din Cotroceni, vis-a-vis de Băsescu), ca pe vremuri, în ibric şi cănuţe de lut.
Aroma de pâine prăjită inundă mica bucătărie. Iei feliuţele rumene, le ungi cu unt, apoi presari puţină sare peste şi le aşezi frumos pe o farfurioară. Ceaiul e tocmai gata şi se împrieteneşte cu izul de pâine proaspăt-crocantă şi îmbălsămată cu unt topit.
Ziua încă nu şi-a intrat în drepturi.
Feliuţele de pâine, ceşcuţa cu ceai şi o candelă aromată le aranjezi pe o tăviţă, apoi, cu tiptilul pe tine, te duci şi le aşezi lângă ea, pe pat. În câteva minute îţi va zâmbi aşa cum numai ea ştie. Îi vei savura fiecare "cranţ!" de pâine sau sorbitură de ceai, luminate de flăcăruia veselă a candelei. Şi veţi dori să rămâneţi ancoraţi pentru totdeauna în acele momente, când zorii abia se nasc...

10 comentarii:

Dr.Lecter spunea...

nu mai pierde timpul, si cere-o de nevasta. poti sa faci asta chiar daca nu mai gasesti niciodata nenorocitul de papuc. daca zice "nu" , repeti strategia cu feliile de paine, dar, de data asta, pui vreo 8-9 . asa, ca sa fie... daca mai zice o data "nu", ascunde-i tu papucii ei. vazand ca nu-i gaseste, se va simti neajutorata, si aunci vei scoate, eroic, papucii, de unde i-ai ascuns. nu cred ca mai dai gres cu asta.

Neliniştitu' spunea...

Deci, m-ai ucis! Nu poate omu' să cadă puţin în desuet, că gata! Oricum, e de reţinut sfatul tău :D.

sictireanu spunea...

Frumos, Maestre! Mi-aduce aminte de o poveste mai veche, care imi inducea acelasi feeling, numai ca eu am facut greseala sa o cer de nevasta si in cateva luni s-o dus totul pe apa Sambetei :((( Deci sfatul de mai sus e dubios....

Neliniştitu' spunea...

Tătuţule, fiecare după cum simte... Oricum, dacă e să se ducă dracului, se duce ori înainte s-o ceri, ori după câţiva ani de zile. E mare loterie cu chestia asta. Ca de altfel, mai tot ce implică şi sufletul.

Dr.Lecter spunea...

ma, cum imi zguduiti voi ultima urma de spirit de solidaritate cu femeile! am vrut sa tin si eu cu o femeie, macar o data in viata mea, mai ales ca nu o cunosc, si mi-ati anulat voi brusc, partizanatul! n-o lua, ma, las-o s-o ia altu" ! nea, acu esti multumit?

Neliniştitu' spunea...

He-he! Îţi înţeleg indignarea, dar pentru un omulete care-şi doreşte să fie luat de altul, chiar nu trebuie să lupţi, nu?

Pafurisha spunea...

Cine? Ce, care? Ce legatura are painea prajita cu casatoria?
1. mie nu trebuie sa'mi ascunda nimeni nimic, ca unul din multe mele talente este sa pierd lucruri. Daca vreodata vreti sa pierdeti ceva, apelati cu incredere.
2. Cine pe cine sa ia si unde? Cineva daca vrea sa plece, pleaca, nu ia nimeni pe nimeni asa ca din galantar.
3. N'am mai primit paine prajita de ceva vreme si vreau. Merge si cu mere coapte sau clatite.

Neliniştitu' spunea...

Da!:)

sictireanu spunea...

Oare?

Neliniştitu' spunea...

50%, poate mai puţin...