duminică, 15 martie 2009

Duş exploziv

Eram undeva, prin Africa, într-un complex turistic foarte şic, cu nişte bungalouri în formă de bordeie, cam cum avea Skywalker în copilăria lui de pe Tatooine. Administratorul era un francez, un tip de mare viaţă, cu două mari calităţi: nepoată-sa, o creolă superbă de vreo douăj' de ani, generatoare de erecţii spontane, şi nevastă-sa, de acelaşi soi cu prima expusă . La astea mai adăugăm şi o fetiţă ciocolatie de vreo patru anişori, pe care-ţi venea s-o mănânci (cu tot cu mamă şi mătuşăăă!), aşa de frumuşică era.

Camera era mai mult decât rustică, cu pat tare, de scânduri, şi ridicat la confort cu o saltea de paie, cu nişte măşti tradiţionale pe pereţii zugrăviţi în alb, un lampadar interesant, din crengi de "nu-ştiu-ce" copac din vecinătate şi o baie micuţă, cochetă, curată, cu duş. Am avut ceva dubii la materialul din care era făcut bordeiul, pentru că mi se părea a fi deosebit de subţire, un fel de rigips tencuit cu pămînt, ca să pară aşa, mai de "agroturism". Oricum, când ciocăneam pereţii sunau a gol şi-mi era frică să mă sprijin de vreunul, să nu cad în curte.

În stilu-mi bonom şi jovial, m-am împrietenit degrabă cu respectiva familie, iar câteva ore mai târziu, aveam să culeg şi roadele acestei prietenii: tipul avea să-mi ofere ca să mă plimb prin împrejurimi, un tanc de Land Cruiser. N-aveam să găsesc nici un doritor printre colegii mei care să mă însoţească într-un inedit safari, aşa că am luat-o "la pedală" de unul singur. După câteva ieşiri nevinovate în decor, speriat involuntar de măgari ce tractau căruţele localnicilor şi tone de înjurături pe care le-am adunat conştiincios, la vreo oră-jumate, două, m-am întors "la bază" şi i-am predat cheile lui Patrick, cu miliarde de mulţumiri. Ăsta dădea la mâncare la câteva găini-decor (erau atât de anemice că nu pot spune că foloseau la ceva, să ia vreun ou sau să mănânce aşa schilodenii) şi se bucura de amurg cu familia, sub un umbrar, cam pe lângă bordeiul meu.

Transpirat şi plin de praf, mi-am aruncat hainele pe pat şi am ţâşnit la duş. Apa caldă era furnizată de un boiler alimentat cu un lichid gros, probabil păcură, sistem nemaiîntâlnit de mine până la acel moment. Dau drumul la apă, constat că nu e pe gustul pielii şi prafului de pe ea, înjur cinci minute, timp în care mă şi îmbrac, ies afară, îi spun lui Patrick despre problemă, iar ăsta pune un negruţ să-mi facă focul. Ascult două trei metale, încerc apa, măresc debitul la lichidul de combustie, apoi, satisfăcut pe deplin de temperatură, mă bag în duş.

În timp ce-mi alintam trupul cu săpunul de cacao pe care-l luasem din localitate, parcă auzeam ceva pufnituri şi bolboroseli venind dinspre boiler. Scot un ochi printre spume, pun mâna pe boiler, mă frig, înjur şi-mi văd mai departe de clăbuceală. Iar aud: "Pffff... Hâlf-hâlf! Fuufff...".
Nu am mai apucat să manevrez prea mult săpunul pentru că un mare "Bau!" a făcut să dispară peretele pe care era duşul şi jumătate din cel adiacent lui, pe care era boilerul. "Atât mi-a fost!", mi-a trecut accelerat un gând prin faţa minţii. "A venit Apocalipsa să mă scurteze la tinereţe!"

Speriat de explozie, negru de la funinginea care ploua peste mine, cu poola-n mână, dar ţinând strâns de săpun, priveam mesmerizat cum sar fulgii din găinile ce alergau turbate prin faţa mea şi nu mă prindeam ce m-a trăsnit. Mai încolo, la câţiva metri, reacţiile erau intense şi diversificate: Patrick îşi acoperea copilu' la ochi, nepoata aplauda râzând în hohote, iar nevastă-sa rămăsese cu vedere la amigdale privind pe negrul cu poola albă ce tuşea fum şi-i speriase găinile-fantezie.

După câteva ore, la cina oferită de Patrick pentru a-mi mai trece de sperietură, am aflat şi ce se întâmplase: cum bordeiul respectiv nu fusese locuit de multă vreme, un păsăroi de prin zonă se găsise să-şi facă un cuib de crengi adevărate taman pe burlanul de la boilerul meu, de unde şi explozia cu pricina.
În cele trei zile pe care le-am petrecut acolo am fost răsfăţatul locului. Să vă mai zic că "nefericitul" eveniment mi-a atras pe deplin simpatia lui Patrick (am primit cel mai ţapăn bungalou, cu pat conţinător de saltea cu arcuri, pereţi betonaţi şi boiler pe gaz, Land Cruiser-ul zilnic, cât timp vroiam, mâncare şi băutură pe daiboja), dar mai ales a mirobolantei nepoate? Nu vă mai zic, vă las imaginaţia să zburde, he-he!

5 comentarii:

sictireanu spunea...

Ma omori, Maitre :)))) Ma dor falcile.... :))))

Dr. Lecter spunea...

nebunaticule, te-ai cam dedat la exhibitionism ! tu n-ai auzit de frunze de bananier sau cocotier, pe care sa le pui repede la,putza, cand te surprinde o femeie? stii fazele alea din filme, cand gagicile sunt surprinse la dush, si in loc sa se acopere, se fac ca scapa prosopul jos...

Neliniştitu' spunea...

For Sictireanu: Numa' de-atât? Urmează episoade şi mai grele, he-he!

For Lecteru': Bre, io ştiam că atunci când te suprinde, la puţă trebe să pui chiar femeia nu ce frunze zici matale.:)))

sictireanu spunea...

@Restlessu': astept continuarea :) da cu de-alea de safari, nu cu bufnite :)

@Doctoressa: Are dreptate Mestru Voicu, femeia o pui in fata, sa ascunzi barbatia :) frunza o folosesti la spate, sa te stergi :)

Neliniştitu' spunea...

O să vezi, o să vezi...