sâmbătă, 14 februarie 2009

Cum mergi spre Foişor, pe stânga, dai în Mexic...

Pe Iancu Căpitanu, la numărul 30, se găseşte cam cel mai tare locşor vizitat de noi în Bucureşti, atât ca înfăţişare, cât şi ca haleală sau amabilitate de personal. Încă de la intrare eşti întâmpinat cu căldură maximă ori de către artizanul locului, dl. Viorel Mihăilescu, ori de către o titirează de chelneriţă, ageră şi zâmbitoare, căreia îi toacă picioruşele de colo-colo.
Interiorul este de-a dreptul luminos şi prietenos, cu sombrero uriaşe şi împopoţonate la intrare (am făcut poze şi pot să spun că pe cât sunt de mari, pe atât sunt de grele), cu pereţii vopsiţi în galben, cu aplice sub formă de soare, ce realmente râd la tine şi reproduceri "pictureşti" de-ale lui Diego Rivera, soţul năbădăioasei Frida Kahlo (vezi Salma Hayek în filmuletele "Frida") sau Simon Silva.

Tot restaurantul, "El Torito", pe numele său artistic, nu e mai mare decât apartamentul de 3 camere pe care-l are sor'mea în Buzău, dar oamenii de aici au demonstrat cu prisosinţă că bunul gust şi căldura sufletească nu necesită arii mari.
Fumătorii dispun de două camere la parter, cu măsuţe de lemn, mici, cochete, de două şi patru locuri, iar la subsol sunt nefumătorii şi toaletele impecabil de curate.

Dacă ne-a plăcut mult de tot intimitatea degajată de loc, chiar dacă pare înghesuit şi gălăgios, fiecare îşi vede de burrito-ul personal, şi mai mult ne-au extaziat produsele servite. N-am fost niciodată în Mexic, aşa că nu pot spune cu certitudine că aşa se întâmplă mâncarea asta la mama ei, dar, cică, nenea Viorel ar importa niscaiva ingrediente chiar de acolo, ba, chiar şi niscaiva bucătari ar fi de prin zona pe unde-şi făcea veacul Pancho Villa.

Ca să nu ni se usuce fălcile până ne venea comanda, am primit un coş cu nachos pe care i-am împrietenit cu un delicios sos salsa, şi pe care i-am topit în mai puţin de un minut. După care am aflat că iahnia de fasole cu carne, "chili con carne", pe limba lor, e aperitiv, şi încă unul al dracu' de iute, fierbinte şi bun. Aşijderea a fost şi "quesadilla" Păfurişei, care s-a mai stins la papilă cu o magarita cu suc de fructul pasiunii, o nebunie, nu alta!

Pe ritmuri de "Las Ketchup", ştiţi, trupa aia de gagici care cânta piesa de mare efect la petreceri "Am SRL, ha, dehe, dehebe tu mahabi" etc. etc., sosit-au şi felu' întâi, şi ultimul pentru noi: "tacos al carbon", pentru Păfurişa, şi "enchiladas nortenias", pentru subsemnat. Ei, bine, "tacos", ăstea, erau trei clătite strânse la gură, ca batistele babelor folosite pe post de portofel (nerulate, adică), aproape crocante, cu cărniţă de vită şi alte treburi, deosebit de gustoase, iar la mine erau trei clătite moi, rulate, cu cărniţă fragedă de porculete şi alte mirodenii. "Tacos" şi "enchiladas" au venit însoţite de două boluşoare, cât un căuş de palmă, unul cu fasole gătită dumnezeieşte, iar celălalt cu orez aromat.
Evident, că după atâta festin şi muzică sud-americană, am mai ras o margarita simplă, cu niscaiva lămâie, dar foarte bună.

Pe finală, când am cerut nota şi omoram purici pe burţile ţepene (e o vorbă din bătrâni, n.a.), numai ce ne trezim cu patronul, care aducea cu el trei "şaturi" de tequila, acompaniate de tot atâtea "şaturi" de tabasco, câte unul pentru fiecare participant. N-am avut ce face şi le-am scăpat pe gât. Au mers unse, care este, şi ne-au pus capac. Noroc că era frig afară şi ne-am revenit în scurt timp.

Cam asta fu, aşa, pe scurt. Nouă ne-a plăcut tare şi cu siguranţă vom mai merge.
Aha! Că nu zisei nimic de preţuri! Luaţi de colea: o margarita oscilează între 15 şi 20 RONI, chili con carne - 18, tacos 25-29, enchiladas - 31. Care vasăzică, nu e chiar ca la crâşma din colţ, da' să dea boala dacă veţi încerca neam de păreri de rău! Dimpotrivă... Pentru elucidare, aici veţi descoperi locul.

Plus: multă culoare, multă viaţă în decor, intimitate, căldură, personal de mare notă, atent, prompt şi tot timpul cu zâmbetul pe buze, un patron care nu se sfia să dea o mână de ajutor celor două "titireze" de fete, adunând vesela de pe mese sau lucrând discret cu mătura, şi, nu în ultimul rând, margaritele + bucatele EX-CE-LEN-TE!
Minus: nu că ne-am da cunoscători, dar nu am auzit muzică neaoşă mexicană, d-aia cu "a-ia-iaaaaiii, sombrerooo", că dădea mult prea bine, zău! Dintre mexicanii contemporani, doar pe Thalia am recunoscut-o în vreo două piese, în rest, feluriţi latino, gen Ricky şi ăla a lu' GeiLo, Marc Antoniu.

7 comentarii:

Dr.Lecter spunea...

esti formidabil!!! m-am cacat pe mine de ras de versurile alora de la checiap! Am SRL ???!!! pot sa-mi imaginez si cum canti asta?

Dr.Lecter spunea...

ba, ce dracu are prima pagina la blogu tau? NU SE AFISEAZA NIMIC! tre sa ma duc la categorii, ca sa citesc!

Neliniştitu' spunea...

Am cântat-o laiv, la faţa locului. Cât despre a doua problemă, n-are nimica, se vede brici şi merge. Încearcă să ştergi cookie, cache , istoric etc. din browser.

Dr.Lecter spunea...

da, ai cantat? si nu ti-a iesit asa?
Aserejé, ja deje tejebe tude jébere
sebiunouba majabi an de bugui an de buididipí [x3]
nu-i de la cukizuri, ca am CCleaner, si le sterg mereu.da' s-a reparat. cre' ca se incarca greu pagina, si nu aparea nimic la postari.

Neliniştitu' spunea...

Sună mai bine varianta mea, he-he! Bine că ai dres problema cu blogul, că intrasem la idei, credeam că vor ăştia să mă fuckă din motive de audienţă prea mare.

dragos spunea...

Iti multumim pentru descrierea facuta si te asteptam impreuna cu prietenii tai si cu alta ocazie.

Neliniştitu' spunea...

N-am avut plăcere, senor Dragoş, sau poate c-am avut. Nu cumva oi fi fost domnu' de la bar? Mulţam că ai trecut p-aci şi încă mai "mucias graţias" pentru cât de bine ne-aţi făcut să ne simţim acolo. Cu siguranţă vom reveni cu şi mai mare avânt în papilă!