Scenariu cu veceu şi telefon mobil

Decor: toaleta unui bar.
Personaje vizibile: eu.
Stop cadru: mă descheiam la prohab.
Desfăşurarea acţiunii: pe când mă concentram la activitatea mea care este, şi anume, micţiunea, dintr-una din toalete răzbăteau nişte gemete profunde, semn că un nene avea mari concentrări pe problemă. Un vaiet cu adâncă încărcătură manelistică răzbate dinspre un mobil aflat în aceeaşi toaletă cu constipatu’. Sunetul plasticului ce izbeşte betonul este însoţit de retorica „’tuţi gâtu’ mă-tii, care eşti acuma”. Ceva zgomote precipitate, concluzionate cu un „dea” iritat. Pauză de o secundă. „Un’ să fiu, mănânc o salată.” Geamăt. „Nu, n-am luat, da’ iau în drum, cân’ trec pe la tine”.

Termin ce am început şi mă duc să mă spăl pe mâini, rămânând acordat pe frecvenţa toaletei cu constipatu’ vorbăreţ. „N-auzi că mănânc ceva? Nu s-aude muzică, că ăştia n-are muzică aici.” Geamăt. „Eşti nebună, fă! Cum să fiu la footut, când io sunt la bar? Nu ţi-am zis? La ăla de-am fost noi cu Camelu’ şi Bulgaru’... Da!... Nu!... Hai, că iau io, lasă-mă că am treabă!” Geamăt discret. „Fă, eşti dusă?” Strigătele ăleia de la capătul semnalului umpluseră decorul. „Cum, fă, de ce gem când vorbesc cu tine? D-aia, că aşa vreau! Nu foot, făăă, pe nimeni, nebuna dreacu’! Păi, ce, mai răspundeam la telefon? Hâ-hâ-hâ!” Pauză... „Lasă-mă, fă, dreacu’! Mă cac, aia fac, na! Da, da, mă cac, na! Şi gem pentru că m-a constipat nebuna ailaltă de mă-ta, foote-m-aş pe pilafu’ ei! De trei zile încerc veceu’. Nu crezi? Vino încoace, a dreacu’ să fii tu cu mă-ta şi mâncarea ei!”

Am ieşit râzând în hohote. După câteva minute, a apărut şi ţăranu’ contemporan, cu telefonu’ sudat de ureche. Nu cred că o convinsese pe „Fă”.
Morala: Dacă eşti cocalar constipat (scuzaţi pleonasmul), nu folosi mobilul!