miercuri, 26 noiembrie 2008

Evadarea 2

Muzeul Naţional de Geologie

Încă de la ultima incursiune la Antipa, ne propusesem să facem o vizită Muzeului de Geologie.
"Ce dracu' să vezi? Nişte pietre pe pereţi!", pot spune marea majoritate a cetăţenilor. Ei, bine, pe lângă faptul că muzeul este găzduit de o superbă clădire construită pe la începutul secolului trecut în stil neobrâncovenesc, anume, cea a Institutului Geologic, colecţiile din sălile de prezentare îţi taie, pe alocuri, respiraţia în etalarea formelor şi culorilor.

Am plătit derizoriul preţ de 6 lei (adult) şi 3 lei (copil), apoi am trecut la vizitarea sălilor de la etaj ocazie cu care ne-am plimbat prin toate erele geologice ale planetei şi ale neasemuitei noastre patrii. Ba, am descoperit şi capul unui elefant care-şi făcea de lucru, acum vreun milion şi ceva de ani, pe lângă Bucureşti, cică. Urmaşii lui se văd şi în ziua de azi, mai ales prin zona paleopolitică.

Aveam pe vremuri un amic, care făcea Geologia, şi nu puteam să-mi imaginez de ce ne tot bătea la cap cum că facultatea lui este cea mai grea de pe planetă. Ei, bine, aflaţi că fiecare pietricică expusă are denumirea ei proprie şi, nu mică mi-a fost mirarea cînd am încercat să le socotesc la număr, dar le-am pierdut şirul după primele trei săli. Aveam să aflu că sunt cunoscute câteva mii de minerale, iar fiecare piatră (rocă) este, de obicei, o combinaţie de cel puţin două minerale.

Piesa de rezistenţă a muzeului rămâne, în opinia mea, aşa numita "Sală de colecţiuni", unde se pot admira "florile de mină". Dacă cineva are vreun dubiu, apăi dacă vede ce poate să facă natura, singurul sculptor, pictor, arhitect perfect, din nişte cristale de ce-or fi ele, îşi va da seama cât de jalnici imitatori sunt oamenii.

Minus: expoziţia de mulaje americane de la etaj, pentru care am plătit separat încă 3 lei de persoană. Nu banu' a fost problema, ci faptul că fiecare fosilă prezentată era, de fapt, din fibră de sticlă, acoperită cu ceva cauciuce colorate.
Haios: într-un colţ dintr-o sală de la etaj, erau expuşi "compuşii biogeni", cei care ne fac, la propriu, să ne pişăm pe noi de durere!



Parcul Kiseleff, pe partea cu Muzeul de Geologie

După incursiunea la muzeu, am tras o gură de aer proaspăt şi rece în parcul aflat în imediata vecinătate.
Cu toate că sunt în Bucureşti de câţiva ani buni, aproape 20 (Pfoaaa! Ce trece vremea!), nu pusesem nicicând piciorul în minunatul colţ de paradis. Locaţia dăinuie de mai bine de un secol şi jumătate, de pe vremea principelui Gheorghe Bibescu, dar, bineînţeles că n-a rămas ca pe vremea aia. Totuşi, iarba de calitate, rondurile de flori, deluşoarele, copăceii scuturaţi parţial de rugină, iedera de pe copăcei, lăculetele, acum secat, băncuţele nerupte, aleile "dăluite", au fost suficiente pentru fiică-mea, care, scăpată în natură, a vrut musai să jucăm "v-aţi ascunselea". O să încercăm chestia asta şi în anotimpurile mai calde, pentru că n-am rezistat s-o caut decât vreo 10 minute. Cu greu am convins-o că merită să aşteptăm temperaturile peste douăjdegrade ca să mergem mai în adânc, către locurile de joacă ce se profilau către nordul parcului.

Bucurie: pentru 10 minute, toată bucata de verdeaţă de lângă muzeu a fost a noastră.
Grotesc: "Coloana lui Bolborea", zis şi Monumentul Infanteriei Române, o chestie inutilă şi cu mari conotaţii horror. Monumentul s-a ridicat pe locul unde fusese, pe vremea Mareşalului Antonescu, un altul, al lui Ion Jalea, dar Hitler s-a ţinut de capul Mareşalului până ce acesta l-a şters de pe faţa parcului. Cică, printre personajele mutilate, surprinse în bronzul veşnic, s-ar afla doi generali vii, ba, chiar şi fiul "artistului". A fost util pentru jocul cu fiică-mea, deoarece respectivii copaci erau prea firavi pentru a-mi ascunde trupul atletic.:D

20 de comentarii:

Dan Gheorghe spunea...

muzeele ar trebui sa fie o oaza a culturii bucurestene. dar cand le vezi atat de tacute si de pustii...

Neliniştitu' spunea...

Domnule, bine ai venit! Profilul matale se potriveşte cu ceea ce simt eu, numai că poveştile mele nu sunt adevărate întru totul.
Revenind la subiect, mie-mi plac muzeele tăcute şi pustii, pentru că pot să le savurez liniştit, neperturbat de fauna cotidiană.

Dr.Lecter spunea...

ai fost să vezi cataroaie,voicule? stone week-end? de-alea cu cristale ceaicovschi au? bă, sincer, m-aş ducea şi eu să le vad, da' îţi dai seama cum m-aş comporta în preajma a tone de materie amorfă? atâţia bolovani care tac, şi eu...p-acolo ?pfuuu,ar fi o experienţă similară cu cea pe care aş trăi-o într-o criptă ş că, de fapt, diferenţa nu e prea mare.

Neliniştitu' spunea...

Aicea te contrazic, coniţă Otravă. Îţi recomand ce mi-a plăcut mie cel mai mult, florile de mină, să vezi câte-ţi povestesc despre tainicele nestemate ale pământului...

Dr.Lecter spunea...

stai sa ne-ntelegem, dracului, ca eu sunt blogareasa de 5 zile si sunt proasta ca noaptea. habar n-am ca am activata chestia aia cu verificarea cuvintelor, si daca reusesc s-o scot, e bine. mai am o problema care ma umple de frustrare: blogul meu nu e listat ca la toata lumea. daca introduc numele blogului meu, si dau search, nu iese. nu apare decat daca bag adresa in bara de firefox , nu in gugal. de trei zile incerc , si nu iese. am reluat setarile, nu pare in neregula, dar vreau si eu sa exist!!!!

Dr.Lecter spunea...

si mai e ceva, arza-l-ar de blog: cum fac daca vreau sa fac trimitere pe iu tub, si sa apara fix fereastra video, nu linkul? sencs for informeisanz.

Neliniştitu' spunea...

Mi-e imposibil să cred că ar putea cineva să facă să nu exişti!:))))

Dr.Lecter spunea...

am rosit...

VAXXi spunea...

Io zic că tu ai vrut de fapt să încerci "stoned weekend" şi ţ-o ieşit "stone weekend"... ce ieşiri culturale, mă sperii bre! Cu tricoul ăla ţesut cu motive populare ginecologice te-ai dus ? :-D

Neliniştitu' spunea...

Profit când vine cea mică pe la mine şi mai bag nasul prin cultură. Nu e rău deloc, să ştii.
Modelul ginecologic de pe tricoul meu Motorhead a pălit în faţa expresivităţii formelor unor roci din-alea, expuse.

pafurisha spunea...

Pai cred si eu ca modelu' tau ginecologic n'are cum sa fie tare ca piatra. Altfel ai sta si tu expus pe undeva printr-o "sala de potentiuni" cu tot cu tricou, sa vie lumea sa dea banu sa se extazieze numa' la vederea ta.

Dr.Lecter spunea...

dear, mi-adusei aminte: speaking of exponate , parca se spunea odata ca ...chestia aia care tine de dinamica sexuala, a lu' terente , e expusa undeva la un muzeu. la medicina legala, sau la nu-s ce locatie. daca as vrea sa ma hlizesc la ea, si sa ma uit cu ochii ca la melc, unde o gasesc? ca, draga, pe mine pietrele ma impresioneaza mai putin, da' la borcanul cu...lu terente parca m-as benocla

sictireanu spunea...

E la IML scula, da nu stiu daca se poate vizita. La un moment dat o bagasera in reparatie (nu'j daca o intretineau cu viagra sau nu)

Dr.Lecter spunea...

sa nu se poata vizita asa ceva???? blasfemie!

Neliniştitu' spunea...

@ Pafurisha: Modelul meu ginecologic eşti tu, da? După ştiinţa mea, chestia cu "gineco" se ocupă numai de tanti.:D
@ Lecterica: La mult timp după moartea lui Terente, s-au inventat "torenţii", mulţi dintre ei conţinând personaje cu dotări mult mai însemnate decât ale sus-numitului.

Pafurisha spunea...

Adica tot cu mine te lauzi si in materie de. Deci tot eu as face mai multi bani. Deci da. Si in Asia pe undeva exista muzeu' sexului. Am vazut eu un film. Numa' ca alea nu erau pe bune.

Neliniştitu' spunea...

Cum puii mei am ajuns de la Muzeul Geologic la ăla al sexului? Şi mai zice lumea că noi, bărbaţii, suntem obsedaţi de sex. :)))

Pafurisha spunea...

Mai, pana una-alta nu "noi femeile" purtam tricouri cu "motive populare ginecologice".

Dr.Lecter spunea...

ia asculta, ma! cine e obsedata? sa-ti spun eu cum am ajuns de la muzeul tau la al meu ! am o perioada de abstinenta si mi se plimba imaginatie in toate partile... sa stii ca m-am enervat si am vrut sa vizitez muzeul chihlimbarului de la colti, si am sunat, dar nu era nimeni acolo si nu ne-am mai dus. asa ca ma multumesc sa ...dreamin' of terente, dear, pana ma mai restabilesc

Neliniştitu' spunea...

Bre, eu o să mă opresc a vă da apă la moară, că nu o scot la capăt cu voi.